Nu mai reţin care om politic
roman ar fi declarat prin anii ’40 că pentru România ar fi mai bine ca războiul
să fie cîştigat de ruşi, nu de nemţi, în ciuda lăcomiei, cruzimii şi lipsei de
scrupule a sovieticilor. Fiindcă ruşii, lipsiţi esenţial de virtuţile ordinii
şi organizării, se vor dovedi incapabili să ne conducă o vreme prea
îndelungată. În schimb, spiritul de organizare al Germaniei este atît de
puternic încît cu greu ne vom mai putea elibera vreodată de ea. Omul politic
respectiv (Maniu? Brătianu? Gafencu?) exprima această concluzie ştiind foarte
bine că, în cazul victoriei sovietice, el ar fi fost una din primele victime.
Plasată în acest context, victoria
lui Traian Băsescu pare să indice preferinţa românilor pentru nemţi, adică pentru
Bruxelles. Adică pentru un regim de ocupaţie nesfîrşită, obţinută în schimbul
unei sclavii onorabile. Fiindcă, dacă e să ne raportăm la un alt context
istoric, acela sugerat de apropierea sărbătorii Naşterii Domnului, cele două
imperii actuale, cel rusesc şi cel al UE, sînt simbolizate de cele două imperii
care dominau lumea antică în urmă cu două mii de ani: imperiul persan,
respectiv imperiul roman. Ce au în comun cele două imperii actuale cu cele
antice este dependenţa de comerţul cu sclavi. Grav nu este atît faptul că cei
care au votat cu Băsescu au vrut să rămînă, ori să devină, nişte sclavi
fericiţi, ci faptul că Băsescu a fost prezentat, inclusiv de unii dintre cei care
se declară creştini, [1] drept un eliberator, un nou Cirus. Păstrînd analogiile
cu vechile personaje politice, dar şi proporţiile, Traian Băsescu ar putea fi
comparat nu atît cu un Cirus, Nabucodonosor sau Irod Antipa, ci mai degrabă cu
un guvernator roman. Ceea ce nu înseamnă că rolul lui este limitat, neglijabil.
Dimpotrivă, guvernatorul nu se limitează doar la „implementarea” legilor
imperiale, precum libera trecere a sclavilor. El este totodată omul care decide,
sub sfătuirea elitelor (sfătuire care poate lua oricînd forma presiunii, a
şantajului de tipul: „dacă nu acţionezi aşa, te vom spune Romei), cine trebuie
să moară. În acest registru simbolic, ultima campanie electorală nu a însemnat altceva
decît momentul în care guvernatorul a ieşit în faţa mulţimii pentru a se spăla
pe mîini.
NOTE:
[1] Astfel, pentru Claudiu Târziu, pînă şi Sfîntul
Nicolae ar fi contribuit la această victorie (http://c-tarziu.blogspot.com/2009/12/cum-voteaza-cititorii-mei-miine.html),
în timp ce Danion Vasile a afirmat duminică seara la emisiunea lui Radu Moraru
de la B1Tv că indiferent dacă Băsescu cîştigă sau pierde alegerile, el a
repurtat deja o „victorie morală”. Bine, este normal ca stăpînii de sclavi să
depindă de negustorii de sclavi. Întrebarea e dacă nu cumva comerţul cu sclavi
este ultima resursă economică a României?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu