marți, 2 iunie 2015

HORRORIS CAUSA



“Plesu care este un intelectual care a facut pentru Biserica Ortodoxa si pentru cultura religioasa cat n-a facut jumate din biserica.”


Aflu că Universitatea din Bucureşti i-a oferit lui Peter Singer titlul de doctor Honoris Causa. Poate că aceasta ar fi fost o bună ocazie pentru a inaugura titlul de Horroris Causa: am avea atât de mulţi candidaţi, doar în România!
Aflu şi că această iniţiativă a fost contestată printr-o reacţie considerată drept prostie legionar-ortodoxistă (http://www.contributors.ro/cultura/prostia-legionar-ortodoxista-a-dat-navala-in-spa%C8%9Biul-public-cazul-singer/?cfcc). Acuma, nu ezit să numesc combinaţia dintre legionarism şi creştinism drept prostie, după cum am şi făcut-o atunci când am descoperit că asemenea întâlniri nu sunt accidentale, ci organizate tocmai de creştinii „tradiţionali”. Dar găsesc acordarea acestui titlu o prostie chiar mai mare, şi dacă legionaro-ortodoxismul s-a reunit pentru a o contesta, atunci cu atât mai rău pentru ortodoxie. Cu atât mai rău, pentru că ortodoxia românească se închină la Pleşu, versantul ortodocşilor educaţi (în timp ce Arsenie Boca reprezintă versantul ortodocşilor cu lecturi mai sumare). Dacă ar fi să vorbesc ca dl Liiceanu, aş spune că Pleşu este jumătatea frecventabilă a Bisericii, fapt pe care această jumătate se grăbeşte să-l aprobe. Iar printre lucrurile pe care noul Gură de Aur le-a făcut pentru Biserică a fost şi publicarea cu pietate a lui Peter Singer, după cum scriam cu şase ani în urmă (cu peste zece ani în urmă atrăgeam atenţia asupra opoziţiei dintre viziunea lui Singer şi cea creştină în privinţa înţelegerii persoanei http://www.nistea.com/eseuri/gheorghe_fedorovici/despre-persoana.htm).
Iată ce scriam despre relaţia Pleşu-Singer:

"D-l Andrei Pleşu se declară revoltat, şi pe bună dreptate, de experimentele la care sânt supuse maimuţele de către un neurochirurg American (vezi „Note, stări, zile,” în Dilema veche, nr. 269, aprilie 2009, http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=269&cmd=articol&id=10386).
Experimentul constă în decapitarea maimuţelor şi transplantarea capului la un alt corp. Nu am întâlnit până acum niciun text al d-lui Pleşu în care să fie descrisă modalitatea realizării „avortului parţial”: copilul viu este scos pe jumătate din pântecele mamei, după care este înjunghiat, capul îi este sfărâmat şi supt de o pompă de vid. După care, cu copilul de-acum mort, „procedura” de extragere a „lucrului” continuă. În schimb, găsim în Dilema veche texte ale profesorului american Peter Singer (18 articole, inclusiv un interviu, în ultimii doi ani!), unul din cei mai puternici avocaţi ai justificării etice a avortului, texte în care Singer pledează, printre altele, pentru drepturile maimuţelor.
În articolul său, d-l Pleşu observă că una din premisele de la care pleacă experimentul medicului american este ideea că esenţa persoanei este creierul; dacă acest lucru este adevărat, înseamnă că între elita Românească şi doctorul Robert White nu este nici o diferenţă. Elita actuală are oroare de rădăcini, se simte ameninţată de tot ce este mai jos de cap. Relativismul postmodern este instrumentul ei preferat, pompa ei de vid. Precum capul secţionat al maimuţei, păstrat în condiţii speciale de laborator, elita nu poate supravieţui decât în vacuitatea produsă de distrugerea reperelor veritabile. În mod opus practicii realizate de prietenii infanticizi ai profesorului Singer, elita păstrează capul, măcelărind trupul. Doar în felul acesta crede ea că poate
scăpa de spectrul Întrupării."

(Mircea Platon, Gheorghe Fedorovici, Măsura vremii: îndemn la normalitate, Predania, 2009, p. 29 https://www.yumpu.com/ro/document/view/20120194/descarca-pdf-editura-predania/29 ).