sâmbătă, 18 iunie 2016

Gînduri la fîntînă



Apă tare, apă grea, apă oxigenată. Plată sau carbogazoasă. Afluenții sînt apele mici care se varsă în cele mari. Influente și efluente sunt apele care intră și ies din stațiile de epurare. Dar cum se numesc apele care intră și ies din cer?
Cine cunoaște darul lui Dumnezeu nu mai are nevoie de apă? Hristos ne cere apă pentru ca noi să i-o cerem de fapt? A-i cere apă lui Hristos chiar și atunci cînd o scoți din fîntînă, și de fiecare dată cînd o bei presupune că în tine curge deja un izvor de apă vie.
Samarineanca voia apa vie doar pentru că se săturase să mai vină la fîntînă și să tot care apa. Evident, apa era un pretext: apa vie, adevărată, permite introducerea discuției despre Dumnezeul adevărat:

Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr. I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. (Ioan 4:21-26)

Samarineanca a uitat de apă: „femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: «Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul?»” (Ioan 4: 28-29).
Noi însă nu am uita: în fond, despre asta e vorba, nu? Despre resurse!
Nu suntem însetați de viață, ci de moarte. Am preface apa vie în apă moartă, dacă am putea. Dar nu putem. D-aia stăm lîngă fîntînă, epuizați, vorbind de unii singuri, refuzînd să credem că am dat doar peste o altă fîntînă secată.
Sînt multe feluri de apă, dar numai una este vie. Sînt mulți dumnezei, dar numai unul este adevărat. Noi vrem apa vie de la dumnezeii morți. Dar dacă am cunoaște darul lui Dumnezeu...