Prima dată cînd am ascultat muzică klezmer a fost
prin 1999, cînd am dat peste albumul lui Itzhak Perlman In the Fiddler’s House .
Întregul album mi-a plăcut foarte mult, mai ales că piese precum „Basarabye”
îmi sunau cumva familiar, în parte datorită istorioarelor hasidice sau
picturilor lui Chagall pe care le prețuiam deopotrivă, dar mai ales datorită
originilor mele moldovenești.
Mi-am amintit de experiența mea muzicală din
trecut ascultînd în această seară la Radio România Cultural cîteva piese
klezmer ale grupului Shtetl Band Amsterdam. M-am bucurat să regăsesc exuberanța
și vitalitatea muzicii care mă impresionase cu ceva vreme în urmă.
Din păcate, fericirea comunităților evreiești din
estul Europei, care au supraviețuit totuși antisemitismului polonez și rusesc,
avea să se stingă brutal o dată cu expansiunea nazistă, după cum la rîndul lor
creștinii est-europeni au avut de înfruntat prigoana comunistă cîțiva ani mai
tîrziu.
În toamna anului trecut distrugerea evreilor
din Bucovina a fost marcată prin plăci comemorative în gările şi la sinagogile
din Rădăuţi, Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului şi Suceava (http://adevarul.ro/locale/suceava/memoria-evreilor-deportati-bucovina-1941-cinstita-placi-comemorative-montate-cinci-gari-judetul-suceava-1_57f7ca545ab6550cb859206f/index.html#photo-head).
Presupun că dispunem de puține documente muzicale
care să ne amintească de bucuria țăranilor români din epoca numeroaselor și
prosperelor tîrguri evreiești (ștetl), precum cele din Gura Humorului sau
Rădăuți. E greu să știm cum era aceasta și pentru că, spre deosebire de
Perlman, care declară în broșura CD-ului că „din toată muzica pe care a
înregistrat-o, doar aceasta (klezmer) este cu adevărat a lui, este muzica pe
care o putem asculta dacă trecem pe la el pe-acasă într-un moment în care se
află cu prietenii săi și cîntă împreună”, muzica personală a interpreților români este
mai degrabă muzica altora. Poate că toți muzicienii români sunt bucuroși să-l
interpreteze pe Enescu, dar cîți se gîndesc la muzica populară românească care
l-a inspirat și încîntat pe Enescu?
La numai un deceniu de la deportarea evreilor, a
început masacrarea românilor. Nu toți au fost urcați în trenuri, cei mai mulți fiind
luați cu duba. Multe din clădirile unde au fost închiși, anchetați, torturați
și condamnați încă există, iar suferința românilor din perioada comunistă este
recunoscută prin plăci comemorative, precum se-ntîmplă la Suceava, unde pe unul
din zidurile Palatului de Justiție scrie: „În această clădire au fost
schingiuiți și martirizați unii dintre cei mai buni fii ai neamului românesc,
care s-au jertfit pentru libertate, luptînd împotriva comunismului”. Iar pe
soclul troiței din spatele Palatului de Justiție stă scris: „In memoriam pentru
cei care au suferit în temnițele și lagărele comuniste în perioada anilor
1944-1989.”
Este bine că amintirea evreilor bucovineni este
păstrată prin plăci comemorative. Este bine că amintirea românilor bucovineni
este păstrată prin plăci comemorative. Și este bine că muzica klezmer s-a
păstrat și este cultivată. În felul acesta, ne putem face o idee și despre
muzica țăranilor moldoveni și basarabeni: era deodată exuberantă, spontană și
nostalgică. La fel ca țăranul acestor locuri, la fel ca locuitorul de odinioară
al unui tîrg evreiesc din Moldova.
