joi, 3 august 2017

Fierăria



Probabil că lipsa unui post de radio care să transmită și muzică valoroasă îi determină pe români să profite mai mult decît alții, mai norocoși în această privință, de accesul la youtube. Cînd am ascultat-o anul trecut pe Natalie Merchant la Radio România Cultural, am crezut că am dat peste un post străin.
Is your voice being heard among the birds?”, întreabă Catherine MacLellan (https://www.youtube.com/watch?v=ahe3w7B6FtU;  vă previn că dacă veți asculta-și-vedea „Black Crow” https://www.youtube.com/watch?v=--3HEtfRe4I veți ajunge să doriți să rămîneți în prezența ei pentru restul vieților voastre; cel puțin asta sper!). În contextul posturilor de radio românești însă, întrebarea este absurdă: chiar dacă la un moment dat ar răsuna trilul distinct al unei păsări cîntătoare, el ar fi înăbușit de grohăitul porcilor, de cotcodăcitul găinilor bete sau drogate, de behăitul oilor și de mugetele vacilor și boilor care trebuie difuzați pe post din unicul motiv că s-a investit în ei. În Adele©, de pildă, cred că s-a investit enorm.
Ascult, sau mai bine zis am ascultat cu atenție posturile naționale de radio vreme de aproape zece ani. Nu am auzit în tot acest timp de Norah Jones, una dintre cele mai cuceritoare muziciene prin simplitate, printr-o subtilitate care ar trebui să ne fie familiară, printr-o voce care pare să vină nu doar din interiorul ei, ci și al tău.
Bruce Springsteen vizitează din cînd în cînd playlistul posturilor noastre de radio, dar asta numai pentru că a avut înțelepciunea și curajul să măture străzile din Philly atunci cînd toată lumea credea că soluția era să părăsească locul, ori să le amintească adolescentelor de grădinile lor devenite atît de secrete odată cu „implementarea” educației sexuale în școlile publice. Dar Bruce, „The Boss”, ține de o tradiție atît de veche încît e nevoie să le-o amintească pînă și moștenitorilor ei: „Rădăcinile rockului sunt atît de adînci încît ajung pînă la Bob Dylan, Hank Williams, Pete Seeger, Woody Guthrie, Lead Belly, trec prin Părinții muzicii folk, care erau implicați și angajați în ceea ce se întîmpla cu lumea lor.” (https://www.youtube.com/watch?v=n-mq0uJ7rlM)
„Dacă Woody Guthrie ar trăi astăzi, ar avea o mulțime de lucruri despre care să vorbească”, spune The Boss în acest tribut adus, odată cu albumul „We Shall Overcome”, lui Pete Seeger. Dar dacă Woody Guthrie ar trăi astăzi, nimeni în România nu ar auzi de el dacă s-ar limita la posturile naționale sau comerciale de radio. Așa cum nu mulți cred că au auzit de acest incredibil Tom Morello, care l-a completat într-un mod atît de fericit și spectaculos pe Bruce Springsteen în videoclipul de mai sus. Că rockul vine din tradiția folk-blues menționată deja, nu mai trebuie subliniat. Merită semnalată însă confirmarea acestui fapt în piesa „Save the Hammer For the Man”, creată împreună cu Ben Harper (https://www.youtube.com/watch?v=q5wm1DyVTdE).
M-a întristat să descopăr că dintre numeroșii admiratori ai piesei, nimeni nu pare să fi înțeles sensul expresiei. De parcă toți ascultătorii americani ar fi devenit ascultători fideli ai Radio România Cultural. Bunăoară, în timp ce unii propuneau o extensie a expresiei „to put the hammer down” (a accelera), alții sugerau că e vorba despre un îndemn la violență asupra autorității, asupra instituției, statului, identificați prin „the man”. Iar asta după ce ascultaseră melodia, al cărei sens era limpede: cultura este o fierărie: „„If the fire's hot enough/ Iron and steel will bend/ Save the hammer for the man”.
Nu strica ciocanul și nicovala pe fier, păstrează-le pentru om. Precum aurul, omul trebuie lămurit prin foc (Apoc. 3:18, 1 Petru 1:7). Poate fi focul de sînga al revendicărilor sociale; poate fi focul de dreapta al lămuririi libertății. Oricare ar fi acest foc, este mai binevenit și mai de dorit decît focul înăbușit al compromisurilor dispuse să jertfească adevărul în numele „autenticității”.
Îi înțeleg pe cei care preferă spălătoria (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.ro/2016/08/spalatoria.html) fierăriei. Îi înțeleg și pe cei care preferă „arca lui Noe” (https://www1.agerpres.ro/cultura/2012/05/10/patapievici-la-salonul-de-carte-de-la-torino-ma-bucur-foarte-mult-ca-in-aceasta-sala-poate-fi-rostita-limba-romana-11-49-11), fierăriei. Dar nu reușesc să-i înțeleg pe cei care consideră că atît spălătoria, cît și „arca lui Noe”, sunt tot o fierărie.  
Dacă nu sîntem implicați și angajați în ceea ce se întîmpla cu lumea noastră, este și pentru că avem posturile de radio pe care le avem.